Forrás: Hvg.hu

Contract de mandat sau contract individual de muncă pentru administratorul societății?

Astfel cum este bine cunoscut, odată cu constituirea unei societăți comerciale, Legea nr. 31/1990 prevede la art. 7 lit. e și la art. 8 lit. g obligativitatea precizării în actul constitutiv a datelor de identificare a persoanelor care au puterea de a reprezenta societatea (administratori sau membri ai consiliului de administrație).

Cu alte cuvinte, numirea administratorului/administratorilor este obligatorie încă de la data adoptării actului constitutiv oricare ar fi forma societății în curs de constituire, art. 46 din aceeași lege spunând că:

„ atunci când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare.”

Prin urmare, raportul juridic dintre administrator și societate se naște în mod obligatoriu de la data constituirii, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat și cele special prevăzute în Legea nr. 31/1990, conform art. 72 din această lege.

Ulterior constituirii societății însă, administratorul poate opta cu acordul adunării generale a asociaților pentru încheierea unui contract individual de muncă.

În prezent, potrivit Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și egalităţii de şanse şi preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România – nivel de ocupaţie (şase caractere), administratorul societăţii poate fi angajat cu contract individual de muncă având cod COR 242111 administrator societate.

Încheierea unui contract de muncă cu societatea pentru îndeplinirea calității de administrator este posibilă în cazul tuturor formelor de societate cu excepția societății pe acțiuni și a societății în comandită pe acțiuni cu privire la acestea din urmă legea prevede că:

„pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. Iar în cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.”

O asemenea interdicție nu este prevăzută la nici o altă formă de societate, ba mai mult art. 197 alin. 4 prevede că:

„Dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligaţiei de auditare.”

În practică, până la modificarea din anul 2006 a Legii nr. 31/1990, existau multe situaţii în care administratorul unei societăţi comerciale cumula și calitatea de salariat al respectivei societăţi, având funcţia de administrator. Odată cu modificarea legii, acest cumul a fost interzis în mod expres cu privire la administratorii unei societăți comerciale pe acțiuni.

Iar, înainte de o nouă modificare din anul 2007 se prevedea că:

„Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată al cărui asociat unic este, cu excepția cazului în care are calitatea de administrator unic sau de membru al consiliului de administrație.”

Însă, potrivit formei actuale a art. 196 indice 1 alin. (3) din Legea societăților comerciale „Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată al cărui asociat unic este”.

În concluzie, considerăm că la ora actuală, administratorul unei societăți comerciale (cu excepția societății pe acțiuni și a societății în comandită pe acțiuni) poate încheia un contract individual de muncă cu societatea pe care o reprezintă pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de administrator. Ba mai mult se pot cumula și calitățile de asociat unic, administrator și salariat în cazul unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic.

 

Atenţie însă!!!: Contractul de mandat și contractul individual de muncă fiind două instituții distincte, prezintă diferențe în ceea ce privește regimul lor juridic.

Vom prezenta în continuare câteva aspecte.

În ceea ce privește impozitarea, în temeiul art. 76 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi remuneraţiei administratorilor de societate primită în baza contractului de mandat. Astfel, se va aplica la fel cota de 16% asupra bazei de calcul. Diferenţa este între baza de calcul pentru impozitare în cazul celor două categorii de venituri. Baza de calcul se determină, în ambele cazuri, ca diferenţă între venitul brut a contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, însă pentru impozitarea remuneraţiei administratorului unele contribuiţii obligatorii nu se datorează.

Pentru salariaţi contribuţiile sociale obligatorii sunt următoarele:

  1. a) contribuţiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
  2. b) contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
  3. c) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
  4. d) contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj;
  5. e) contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;
  6. f) contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

Din această listă, spre deosebire de raportul juridic bazat pe contractul individual de muncă, nu se datoreaza: contribuţiile asigurărilor pentru şomaj, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat și contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

În ceea ce priveşte mecanismul de funcţionare al celor două istituții juridice, le vom prezenta pe rând:

  1. Contractul de mandat este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. Mandatul este un contract civil încheiat în considerarea persoanei mandatarului. Având în vedere tocmai acest aspect, printre cazurile de încetare găsim și revocarea mandatarului. Mandatarul este numit în considerarea unor calități și bazat pe o relație de încredere, astfel încât dacă aceste considerente nu mai subzistă este normal ca puterile sale de reprezentare să fie revocate.

Această construcție juridică reflectă foarte bine relația dintre administrator și societatea pe care o reprezintă. Este normal ca societatea, prin Adunarea Generală a Asociaților, să aibă la indemână posibilitatea revocării administratorului având în vedere că este de competența acesteia conform legii modificarea actului constitutiv, act prin care a fost numit și administratorul.

Legea prevede că în cazul în care revocarea intervine intempestiv sau fără justă cauză, administratorul va avea la îndemână o acțiune în pretenții împotriva societății, aceasta putând fi obligată la plata unor daune-interese. Administratorul însă nu va fi îndreptățit la reintegrarea sa în calitatea de administrator, acesta fiind de esența contractului de muncă.

  1. Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Administratorul salariat beneficiază de toate mijloacele de protecție prevăzute de Codul muncii, independent de faptul că inițial a fost numit în această funcție pe bază de mandat (în cadrul actului constitutiv).

Cazurile de încetare a unui contract de muncă sunt strict și limitativ reglementate de Codul muncii și de legislația specială aplicabilă. Nerespectarea strictă a procedurilor de încetare prevăzute de legislația muncii atrage nulitatea deciziei de concediere și, la solicitarea salariatului concediat în mod abuziv, reintegrarea sa pe locul de muncă pe care acesta îl ocupa anterior concedierii. Salariatul se bucură, așadar, de o protecție deosebită, având la îndemână chiar posibilitatea reintegrării în funcție în cazul unei concedieri abuzive.

În cazul în care se încheie și un contract individual de muncă cu administratorul, acesta generează probleme în momentul în care societatea ar intenționa numirea unei alte persoane în locul administratorului existent. Într-un asemenea caz va exista puterea Adunării Generale a Asociaților de a schimba administratorul existent și de a-l înlocui cu altul în actul constitutiv al societății, dar administratorului existent i se va putea desface contractul individual de muncă doar cu respectarea regulilor dreptului muncii. De reținut aici că legislația muncii nu conține nici o prevedere conform căreia revocarea din calitatea de administrator ar constitui o cauză de încetare a contractului de muncă, iar cauzele de încetare sunt strict si limitativ prevăzute de lege.

Lipsa gradului suficient de securitate pentru administratorul care lucrează exclusiv pe baza contractului de mandat poate fi complinită prin intermediul libertății contractuale.

Considerăm că cele prezentate pot servi drept un ghid în ajutorul asociaților și administratorilor unei societăți pentru a cântări avantajele și dezavantajele fiecărei instituții juridice și pentru a alege pe aceea care este convenabilă pentru ambele părți.

Borbély Erika

Jurist, Harghita Business Center – Odorheiu Secuiesc

Bertici Edith

Avocat, Cluj-Napoca

X